| 1.
|
G'AZDĂ, gazde, s.f. 1. Persoană care primeste pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ţine pe cineva la sine în schimbul unei chirii (si cu întreţinere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeţii săi, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau în care) trăieste un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă. 2. Locuinţă ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chirias. 3. (Reg.) Tăran bogat; chiabur, bogătan. ◊ Loc. adj. De gazdă (mare) = din oameni bogaţi. - Din magh. gazda. Sursă
: DEX'98
( 9780)
- gall |
| |
| 2.
|
G'AZDĂ s. v. chiabur.Sursă
: Sinonime
( 185203)
- siveco |
| |
| 3.
|
G'AZDĂ s. (livr.) amfitrion. (~ i-a primit cu multă căldură.)
Sursă
: Sinonime
(185202)
- siveco |
| |
| 4.
|
g'azdă s. f., g.-d. art. g'azdei; pl. g'azde
Sursă
: DOR
(248158)
- siveco |
| |
| 5.
|
G'AZD//Ă ~e f. 1) Stăpân al unei case, considerat în raport cu oaspeţii sau chiriasii săi. 2) Locuinţă pe care o ia cineva în chirie. A trăi la ~. 3) Organism care serveste drept mediu de viaţă pentru anumite animale parazite. [G.-D. gazdei] /<ung. gazda
Sursă
: NODEX
(335921)
- siveco |
| |
|
|